Trei generatii

Deseori cei ce nu au frati sau surori se gandesc ca era mai bine daca ar fi provenit dintr-o familie numeroasa. Uite asa am ajuns sa ma uit la propria-mi familie, si incep cu tatal meu. Taica-miu a avut sase frati si surori, adica a provenit dintr-o familie cu sapte copii, ceea ce ar fi trebuit sa fie bine. Numai ca a ramas orfan pe la 18 ani cu sase frati mai mici in grija. Anii au trecut si s-a casatorit, a facut o casa pe pamantul socrilor si a ramas fara ea la decesul sotiei. Asa-i in viata, nu in tenis!

Trei generatii – povesti de viata

Ca sa se incheie cercul, la moartea lui am mostenit si eu dupa Revolutie cam 5.000 de metri in vatra satului, doar ca fratele mai mare [ cel mai mare ramas in viata ] a decis ca nu-mi trebuie si cu pretul unui televizor color l-a luat. Asa e cand nu ai minte si experienta de viata. Actuala mea sotie a patit la fel, fratele mai mare [ ea fiind mezina ] considrand ca lui i se cuvin toate cele ramase de la parinti. Nu e bai, nu le iau cu ei cand o veni sorocul.

Eu macar sunt singur la parinti, asa ca desi nu am mostenit nimic [ a avut mama grija ], macar am pierdut la randul meu  destul de multe. Dar cum ziceam ca sunt trei generatii, ajung la fata mea din prima casatorie, care iar e pacalita de cei 8 frati ai mamei sale, ca asa e viata [ am mai zis, nu comparati cu tenisul! ]. Concluzia mea? Tot mai bine e sa fii singur, macar nu ai pe cine da vina! Poate revin la subiect si mai dezvolt, ca sunt multe de zis, dar m-a luat asa cu un fel de greata, asa ca inchid aici primul articol pe tema asta!

mostenire

Trei generații – povesti de viata


Poate vrei sa citesti si:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.