Ce ne invata azi psihologia comportamentala?

Sa analizam putin care sunt comportamentele considerate pozitive in psihologie, sa discutam pe marginea lor. Ok, sa zicem ca te incurajam, dar oare daca ni se pare ca nu faci bine, ce faci? Ii tai omului elanul? Mai ales ca pana la urma sfaturile sunt de fapt raspunsul la intrebarea ce as face eu daca as fi in locul tau. Iar in locul cuiva nu prea poti sa fii, pentru ca fiecare e diferit si se afla intr-o stare diferita. Iar la capitolul glume e si mai greu de interpretat, pentru ca de fapt tine d emodul in care percepe foecare gluma. Eu cel mai des glumesc pe seama mea, dar desigur ca si pe seama celor apropiati. Cu necunoscutii cum se spune, nu am glume.

Ce ne invata azi psihologia comportamentala?

Tratamentul de la egal la egal este vag analizat, pentru ca depinde la ce te referi. Evident ca toti suntem egali, doar ca depinde de context. Cum ar fi sa fii egalul presedintelui, sau a lui Einstein? A, unul are o pozitie clar superioara, iar altul este evident mai intelgent – sau ma rog cu in IQ mai mare. Insa in general suntem egali, poate eu sofez mai bine ca amandoi. Egalitatea asta e luata uneori in sens prea larg, parerea mea. Complimentele sincere nu stiu daca intra in discutie, aici de fapt este vorba despre altceva – pe vremea mea ii zicea prefacatorie. Iar asta este greu de analizat, fara o terta persoana care sa dovedeasca contrariul celor afirmate de cel analizat.

Reactia sub impulsul momentului – parca si aici e ceva mai mult de discutat, pentru a fi lipsit de reactii in momentele importante, poate duce la lucruri mai grave. Sa nu iei decizii pana nu te gandesti bine, asta e o alta discutie. Trecand mai departe, probabil ca e normal sa te bucuri cand cineva reuseste, desi aici mai degraba as zice ca nu trebuie s afii invidios pe succesul altora, sau sa incerci sa-l diminuezi. Chestia cu secretele e mai degraba apanajul femeilor, nu degeaba se spune ca un secret nu mai este secret daca-l stie mai mult de o persoana.

A da sugestii constructive este ceva subiectiv, pentru ca daca interlocutorul nu accepta sugestiile, le poate considera neconstructive. Asta in ciuda faptului ca din punctul tau de vedere este ceva care va avea o finalitate pozitiva. Daca vorbim de a ajuta pe altii, aici iarasi depinde de ce anume vrei: un sfat care nu costa nimic, bani sau obiecte, pile sau mai stiu eu ce. Restul ideilor tin mai mult de buna crestere decat de comportamente ce ar intra sub lupa unui psiholog.

Daca ar fi sa restrang totul la un singur cuvant, este vorba de a te face placut celor din jur, sa nu fie agasant, antipatic si mai stiu eu cum.


Poate vrei sa citesti si:

Sindromul supravietuitorului – Survivor’s guilt

Ati auzit de chestia asta: sindromul supravietuitorului – in engleza se numeste Survivor’s guilt – adica modul in care te simti [ vinovat ] cand supravietuiesti unei tragedii. DA, mai ales cand sa zicem ca tu esti la carma, de exemplu soferul de autobuz, nu mai zic cand e cazul de masina in care se afla familia ta. Evident ca se poate extinde plaja vinovatiilor, ajungand in extremis la chestia aia cand te gandesti ca tu o duci bine si nu stiu cine e vai de el. Ca uite, poate ca ar trebui sa ajuti, sa faci mai mult, etc. Cum scapi de sindromul supravietuitorului?

Sindromul supravietuitorului – Survivor’s guilt

Cum se manifesta acest sindrom al supravietuitorului, cum se trateaza si care sunt cauzele manifestarii lui. Pai se manifesta prin depresie, boala secolului trecut si al celui actual. Si eu mai sunt abatut, uneori nu vad luminita de la capatul tunelului, dar in general sunt optimist. Nu confundati cu regretele, ca pe astea le avem cu totii, pe cand Sindromul supravietuitorului este mult mai grav. Cred ca totusi studiile recente legate de trauma suferita de cei ce nu sunt dati afara pe perioada asta de criza, este putin exagerata.

Adica cine nu se bucura ca nu a fost dat afara si se gandeste la cei care au plecat? A, daca e un prieten, poate te mai gandesti, dar daca e colegul ala enervant, crezi ca ii duce lipsa cineva?

Liderii insa DA, ei pot suferi de Sindromul supravietuitorului, pentru ca ei se simt responsabili pentru esec. Iar cand in urma actiunilor tale sufera prieteni, subalterni sau oameni in general, e normal sa ai acst sentiment al vinovatiei. Dar cam atat, nu mergem la extrem cu exemplele, cel putin asa zic eu. Tu ce parare ai?

Sindromul supravietuitorului

Poate vrei sa citesti si:

Jan J.F. ter Laak. Evaluarea psihologică a întrebărilor clientului

Nu stiu cum se face, dar astazi la Facultatea de Psihologie ai nevoie de lucrarea lui Jan J.F. ter Laak – Evaluarea psihologică a întrebărilor clientului, care nu e deloc ieftina. Cum de nu intra in pretul scolarizarii, mnici asta nu stiu. Pentru ca eu cand am facut facultatile, una pe vremea Raposatului si una prin 2000, carile intrau in anul de studiu, adica erau fie gratuite, fie le luai de la biblioteca iar la cu plata intrau in pret. Acum vad ca e altfel, evoluam. Ce-i drept nu am facut psihologia, poate e ceva mai diferit aici.

Evaluarea psihologică a întrebărilor clientului

Am gasit lucrarea lui Jan J.F. ter Laak pe scribd.com, dar din pacate era prezentarea ei pe 32 de pagini si nu lucrarea propriu zisa. Cum de nu s-a gandit cineva sa o dactilografieze si sa o posteze in format PDF, nu stiu. Ar fi fost de folos studentilor, care si asa dau o gramada de bani in fiecare an. Cam 3.500 de lei pe an, la trei ani iese o suma frumusica, cam cat salariul minim pe economie pe un an.

Uite ca poate dau eu ideea asta, sau ma rog, de ce nu o vand cei care termina facultatea? La jumatate de pret ar fi super, la a doua vanzare ar iesi sub 100 de lei! Pana la urma asta este, daca fac eu rost de carte promit sa o postez online pentru download gratuit. Ca si asa studentii nu prea au bani. Pana atunci insa nu prea am idee ce sa fac. Probabil ca voi cumpara cartea, dar cum imi scort banii? Ca sunt totusi peste 500 de pagini de transcris, precis mai sumt si poze, grafice, etc. Ramane problema in studiu, macar de acum stie lumea unde sa caute solutii.

Carte

Poate vrei sa citesti si: